Ego
Eu sunt cand patima, cand ura,
dar mai ales iubire.
Sunt cea ce se imbata usor de adevar
sau de inchipuire...
Eu m-am nascut tarziu
sau poate prea devreme.
Pe unde trec aduc tristete si pustiu
si poate - alin durerile eterne...
M-am risipit cu-atata frenezie,
furand ca un sarac hulpav...
Mi-e trupul garbovit
si sufletul bolnav...
Iar ceea ce-i in mine
nici eu nu pot sa stiu.
M-apasa-n veci regretul
ca nu-s si nici n-oi fi vreodata
Ce-as fi putut sa fiu...
Sunt cea care iubeste
Nespus de mult Iubirea.
Sunt cea care-si ascunde
de mult... nefericirea.
Eu sunt cand patima, cand ura,
dar mai ales iubire.
Sunt cea ce se imbata usor de adevar
sau de inchipuire...
Eu m-am nascut tarziu
sau poate prea devreme.
Pe unde trec aduc tristete si pustiu
si poate - alin durerile eterne...
M-am risipit cu-atata frenezie,
furand ca un sarac hulpav...
Mi-e trupul garbovit
si sufletul bolnav...
Iar ceea ce-i in mine
nici eu nu pot sa stiu.
M-apasa-n veci regretul
ca nu-s si nici n-oi fi vreodata
Ce-as fi putut sa fiu...
Sunt cea care iubeste
Nespus de mult Iubirea.
Sunt cea care-si ascunde
de mult... nefericirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu