Degeaba...

De ce ai venit iarasi sa-mi zburatacesti inserarea cu aripile tale? Si eu am aripi . Si ce daca ale tale-s de inger si ale mele de lut? Nu te-am chemat. Lasa-ma , acum vorbesc cu sarpele. El nu are aripi, dar sta incolacit pe glezna mea stanga. Si-mi invata talpile sa asculte cenusa. Chiar crezi ca a invatat pasarea pheonix sa-si construiasca propiul rug?

De vorba cu ingerul...

Noptile au inceput sa albeasca langa tamplele mele.
Ascultand bataia schiopatata a inimii,
Si pandind gandul pustiu ce oscileaza intre iluminare si desertaciune,
Cioburi de memorie ranesc pana la sange amintirea aceea.

Il iubesc pentru ca e ultima din vremea cand traiam,
Si n-o sa-ti dau voie sa o stergi.
De ce imi tot spui ca singura mea amintire e durerea?
E a mea! si e singurul sentiment pe care il cunosc!

Pornesc inca o data de-a lungul curcubeului, crezand si inselandu-ma deopotriva.
Iarasi trisezi! Mereu in locul rosului dau de albastru.
A fost greseala mea cand intr-un moment de slabiciune, ti-am spus ca rosu aprins imi ascunde durerea.

Nu-i nimic , imi voi invesmanta amintirea in alb. Si nu vei sti intre timp ca mi-am schimbat religia!

Oricum e o poezie!

Realitate



Departe de tine fie tristetea,

Si orice grija pune-o intr-un zambet,

Traieste ca si cum n-ai mai trait vreodata,

Iubeste sincer si frumos ca un copil.



Darama , orice vers de poezie...

Striveste, orice filozofie seaca...

Iubeste, esti doar om si ai nevoie de mine,

Nici poezii, nici ganduri sau idei te-or mangaia...

Vino, noaptea am intins-o in ochii tai,

Intunericul l-am inchis intr-o raza de soare

Ura si raul le-am facut iubire,

Lumina o sa-ti picur in pupicele dulci!

Regasire

Cand te-am gasit, clepsidra ce-si cernea tacuta

Clipa, infiorata s-a oprit... si ti-a dat tie clipa

Care-a ramas si nu a mai fugit....


Cand m-ai gasit eram de mult a ta

Clepsidra ce-si cernea tacuta parerile asa,

Infiorata, s-a oprit.... si mi-a dat mie clipa

Care-a ramas si nu a mai fugit...


Cand ne-am gasit, clepsidra ce plangea tacuta

cu lacrimile de nisip, infiorata,

s-a oprit si ne-au dat noua acele clipe

care-au ramas si nu au mai fugit...

Noapte

Cand vine noaptea si ma cufund in mine,
Astept din nou pe cineva, dar care nu mai vine...

Cand vine noaptea si
ma simt din nou numai pe mine,
Din nou astept pe cineva , dar care nu mai vine...

Cand vine noaptea, eu imi astept stapanu mereu
Pe care-l vreau si care-i doar al meu
Obsesie a mintii si a noptii,
Si nu va fi nicicand a cuiva...

EGO!!!!

Ego

Eu sunt cand patima, cand ura,
dar mai ales iubire.
Sunt cea ce se imbata usor de adevar
sau de inchipuire...

Eu m-am nascut tarziu
sau poate prea devreme.
Pe unde trec aduc tristete si pustiu
si poate - alin durerile eterne...

M-am risipit cu-atata frenezie,
furand ca un sarac hulpav...
Mi-e trupul garbovit
si sufletul bolnav...

Iar ceea ce-i in mine
nici eu nu pot sa stiu.
M-apasa-n veci regretul
ca nu-s si nici n-oi fi vreodata
Ce-as fi putut sa fiu...

Sunt cea care iubeste
Nespus de mult Iubirea.
Sunt cea care-si ascunde
de mult... nefericirea.

Necunoscuta....

Necunoscuta...

Un pas...
in templul meu a rasunat, pe lespedea tacuta,
usor si gingas ca o taina...
rostita-n soapta de-o gura nevazuta...

Un pas...
in templul meu a rasunat.
Cine a fost Necunoscuta care-a venit
si nu a mai plecat?

O mana...
mi-a mangaiat peretii, tacuti si reci
in albul lor imaculat...
Un gand a falfait din aripi
si-n templul mintii mele incet s-a strecurat.
Cine-a fost Necunoscuta care-a venit
si nu a mai plecat?

Iubirea ta e
pasul, mana, gandul...
ce-n templul mintii mele-au rasunat.
Iubirea ta-i Necunoscuta...
care-a venit, si nu a mai plecat...